Important este să punem pe primul loc împlinirea visurilor și dragostea pentru preocupările noastre, nu ce părere au alții despre aptitudinile sau abilitățile noastre. Tu din ce visezi să trăiești?
– Nu ai voie să te joci cu noi, Aragaz- Cu- Patru- Ochi!, mi-a zis șeful pe distracție de la noi de pe strada Aleea Triumfului, Târgoviște, 1984. Aveam 5 ani și îmi aduc aminte că nu, nu am avut voie să mă joc cu ei pentru că eram ochelaristă.
Nu am avut voie să mă joc cu ei Rațele și Vânătorii, dar i-am descoperit pe orfanul Rémi din Singur pe Lume, pe cățelul Capi și pe maimuța Suflețel și am înțeles că problemele mele de copil erau meschine în comparație cu problemele altora de copii.
Nu am fost primită în gașca lor de Pititea, dar m-am împrietenit cu Ispirescu, Andersen, Dumas, Swift, Twain, Jules Verne sau Stendhal și am înțeles că universul nu înseamnă doar “în fața blocului”.
Nu am fost invitată să mă joc cu ei “Țară, țară vrem ostași!”, dar am trăit o viață mult mai palpitantă alături de “Stalky și compania” și aventuri mult mai picante alături de Tom și Huckleberry Finn, înțelegând că a fi curajos și diferit va însemna ceva măreț, cândva, în viață.
De câte ori mi s-a spus că nu pot, că nu am voie, că nu îmi e permis, de câte ori am fost certată, înjurată sau pusă la colț, m-am transformat mereu în pietricica din pantoful celui care a vrut să mă pună la colț că nu sunt în stare. Datorită celor care mi-au negat talentul sau vocația, datorita celor care m-au subestimat am ajuns să citesc suficient cât să pot scrie. De cate ori cineva a încercat să mă oprească, am făcut un pas mai aproape de visul de a trai din propria pasiune.
Asadar, îi mulțumesc Responsabilului cu Distracția de pe Strada Aleea Triumfului 1984, fără reproșul tău atât de vocal referitor la aspectul meu uncool de copil ochelarist poate ca m-aș fi limitat la vocabularul din Micro 5.
Îi mulțumesc și patronului agramat de agenție de publicitate care m-a dat afară de Crăciun, acum 8 ani, fără tine nu m-aș fi apucat niciodată de scris cu adevărat, nu aș fi schimbat niciodată viața cuiva în bine și m-aș fi oprit la a scrijeli scenarii despre medicamente pentru vezică sau prostată.
Le mulțumesc tuturor celor care mi-au spus că sunt netalentată, nedorită, nesemnificativă, datorită vouă am investit mii de ore în citit și scris, ca să capăt dexteritate și lejeritate în expunerea ideilor, și am depășit cele 10.000 de ore de practică despre care se spune că te fac excepțional.
Le mulțumesc tuturor celor care nu au avut încredere în mine, ca să am eu. Fără voi, mi-aș fi semnat actul de capitulare înainte să-mi descopăr pasiunile. Fără voi, n-aș fi știut ce iubesc. Fără voi, nu aș fi experimentat niciodata libertatea de a trăi din ce îți place să faci.
Pentru că aud în jurul meu mai mult “nu ești în stare!”, “nu poți!”, “nu ai talent!” în loc de “îmi place ce faci”, “îmi place cum cânți”, “ador ce scrii”, pentru că trăim în era în care talentul e mai mult hulit decât încurajat, pentru că avem nevoie de mai multă iubire, trebuie să aveți încredere că fiecare dintre noi este o inepuizabilă sursă de inspirație, motivație și continuă învățare. Important este să punem pe primul loc împlinirea visurilor și dragostea pentru preocupările noastre, nu ce părere au alții despre aptitudinile sau abilitățile noastre.
Tu din ce visezi să trăiești?