Blog, Fără filtre cu Băcanu

Îmi este frică…

imi-este-frica-corina-bacanu

“Este în regulă să ne fie frică. Atâta timp cât frica ne împinge către viață, este ok.
Nu ești singura căreia îi e frică. Și mie îmi e. Și nu îmi e rușine să recunosc. Chiar dacă eu sunt un om norocos.
Când îmi bate inima, îmi e frică.”

Vorbesc cu prietenele mele ca de obicei despre soți, iubiți, rutină, joburi, mâncare, copii și, ca niciodată, in discuțiile noastre, care ne știm de atâta amar de ani, au intervenit pauzele lungi. În care se tace.
Stăm și ne ascultăm tăcerile.

“Ești bine?”
…. Îmi e frică. Nu am mai simțit niciodată că îmi e frică atât de tare.
…. Și mie îmi e frică.

Prima dată când am simțit o frică îngrozitoare, teribilă, o frică ce pornea din stomac și se termina cu furnicături în vârful membrelor, a fost imediat după ce am născut. Au scos copilul din mine, l-au șters, l-am văzut și mi l-au pus la piept. S-a oprit din plâns și m-a copleșit fericirea. Apoi l-au luat ca să îl consulte minuțios și în secunda în care ne-au despărțit, atunci, prima noastră despărțire de jumătate de oră, am simțit că mor de frică. Tot oxigenul din plămâni a dispărut, toată siguranța și toată speranța. În acele cinci minute, cât a durat acest episod de frică sfâșietoare, am știut că toată viața mea de acum încolo îmi va fi frică. Că frica înseamnă să fii mamă. Că frica înseamnă dragoste. Că frica înseamnă viață.

Frica este bună. Frica ne scapă de pericole și datorită ei evoluăm, din cauza ei ne părăsim zonele de confort pentru a excela.
Frica este, în general, un sentiment care ne împinge în sus atâta timp cât o înțelegem și o controlăm.

Însă contextul în care ne aflăm acum, ne face pe multe dintre noi să simțim acea frica brută și paralizantă care vine odată cu nesiguranța și viitorul incert. Trăim vremuri lipsite de sensul umanității, care ne-au readus în fundul gâtului gustul metalic al fricii originale de moarte.

“Îmi e rușine că îmi e frică. Dacă mie îmi e, femeile alea care fug din calea bombelor, ele ce mai simt?”.Frica nu alege sufletul unde să-și facă cuib. Și nici tu nu alegi să o primești la tine în viață. Nici rușine nu trebuie să simți. Pentru că, oricărui om care vrea să supraviețuiască, îi e frică. Frica nu e pe porții, că unii merită și alții nu, și nici nu poate fi naționalizată sau raționalizată.

Este în regulă să ne fie frică. Atâta timp cât frica ne împinge către viață, este ok.
Nu ești singura căreia îi e frică. Și mie îmi e. Și nu îmi e rușine să recunosc. Chiar dacă eu sunt un om norocos.
Când îmi bate inima, îmi e frică.

Înapoi la listă