De câte ori slăbește vreo vedetă câteva zeci de kilograme, se găsesc neapărat și câteva sute de comentarii cu “pfff, dar nu mai e ea, nu mai are același farmec” sau “arăta mai bine înainte” sau “și-a pierdut toată frumusețea”.
Am dat ieri peste o poză cu Adele, înainte și după. Am înțeles că a slăbit vreo 50 de kilograme cu fitness și dietă. Și este evident ca luna plină într-o noapte geroasă de iarnă că femeia nu doar că arată muuult mai bine, dar pare și mai fericită. Zic pare fiindcă nu am scos-o eu la cafea ca să-mi zică mie personal că e mult mai fericită.
Sunt pro alegerea fiecăruia cum arată în corpul lui. Dacă vrei să fii gras, fii gras, dacă vrei să fii slab, fii slab, nu e treaba mea, că doar nu mănânci pe banii mei.
Însă nu sunt pro ipocrizie. Este evident că Adele a vrut să slăbească pentru că nu se simțea confortabil cu greutatea pe care o avea. Că dacă era mulțumită, nu ridica niciun deget ca să se transforme. Și nu înțeleg de ce nu ne putem bucura pentru cineva care a ales și, mai ales, a putut să-și schimbe viața și venim cu argumente din astea ridicole “vai, dar nu îmi mai place acum, nu mai e fata grăsuță și drăguță care plângea după un bou care a părăsit-o”. Oare suferința cuiva ne face pe noi să ne simțim mai bine în pielea noastră? Oare kilogramele în plus ale unei vedete sunt și scuza noastră că e ok să nu slăbim deși ne dorim asta? Oare imperfecțiunile unei persoane publice sunt un motiv bun pentru care nici noi nu trebuie să facem nimic pentru a ajunge varianta noastră mai bună?
Adele are aceeași voce și cu 50 de kilograme mai puțin. Într-o lume ideală și educată, kilogramele ei nu erau motiv de discuție. Într-o lume ideală, ne bucurăm că un om a reușit un lucru extrem de greu, căci, după mine, examenul la școala de șoferi și dietele sunt întruchiparea dracului pe pământ.
Și singurul motiv pentru care nu putem fi fericiți cu succesul cuiva este că ne lasă pe noi fără scuza deplorabilă că e ok să ne complacem într-o situație cam tristă și cam lipsită de voința schimbării.
Body shamingul nu e ok. Mă refer la body shamingul vostru cu voi, în oglindă. Fie că sunteți slabe sau grase. Că nu cred că Adele a citit comentariul Biancăi din Urziceni care nu mai agreează acum vocea cântăreței cu 50 de kilograme în minus.