Elena P. – Poveste despre neiubirea de sine

Dependența de #neiubireadesine este singura închisoare unde lacătele sunt închise pe dinăuntru. Momentele în care alegi să porți uniforma sa sunt:

• Când nu te mai privești în ochi, pentru că îți e teamă de ce ai putea vedea.
• Când îți ascunzi vulnerabilitățile și îți pui masca invicibilului.
• Când lași doar criticile să îți dea tonul pe fundalul minții și uiți că și notele aprecierilor fac hit-ul vieții.
• Când îți apune curiozitatea.
• Când te îneci la mal cu renunțarea, uitând tot ce ai îndurat.
• Când te cerți în loc să te înțelegi.
• Când înlocuiești un “te iubesc” cu “nu am timp”.
• Când te acuzi în loc să te respecți.
• Când rămâi, deși ar trebui să pleci.
• Când discriminezi și admiri în același timp.

Neiubirea este fără sens, la fel ca uniforma sa de multe ori.

Tu de câte ori ai tendința să devii prizonier și ce ai adăuga la această listă?