Blog, Fără filtre cu Băcanu

“Dar te-ai simțit bine?” – Fără filtre cu Băcanu

simtit-bine

Vorbeam acum câteva săptămâni cu o prietenă, care a fost la concert la Sam Smith, la Londra, că a realizat un lucru absolut incredibil și măreț în inutilitatea lui: a reușit să înregistreze TOT CONCERTUL cu telefonul, a făcut sute de “laivuri” pentru comunitatea ei și zeci de poze ca să le arate necunoscuților de pe Instagram cât de bine se distrează ea și ce frumos e la Sam Smith la Londra, unde ea a ajuns și alții nu.

“Dar te-ai simțit bine?”, am întrebat-o.

“Ah, absolut!”, mi-a răspuns cumva luată prin surprindere de întrebarea mea brutală.

Ca să nu fiu înțeleasă greșit, și eu aș fi făcut poate o poză – două sau un filmuleț, mai mult ca să îmi amintească rețeaua de socializare de acel moment peste ani, dar să stau cu telefonul în mână în permanență, tot concertul, în loc să trăiesc energia și sublimul pentru care am mers acolo clar nu este rețeta mea de a trăi.

Întâlnindu-mă, ieri, cu ea, mi-a spus: “știi că întrebarea ta, dacă m-am simțit bine, mi-a rămas în cap? Nu îmi mai aminteam cum m-am simțit, a trebuit să deschid telefonul ca să revăd trei ore ratate din existența mea, care puteau fi incredibile, dacă între mine și viața reală nu stătea un ecran.”

Ducând mai departe cugetarea despre bucuria unui “laiv”, pe care îl mai trăim doar “online”, așa cum zicea o memă celebră, suntem o generație tristă cu poze fericite. Facem tot posibilul SĂ ARĂTĂM. Să arătăm ce avem și cât avem, deși în suflet e gol, să dăm “check in” în locuri sublime fără să privim în jur, să pozăm mâncare fără să îi simțim gustul, să părem o familie fericită mai ales când una din patru căsnicii din România se termină cu divorț, să filmăm experiențe de care nu se bucură cu adevărat nimeni altcineva și pe care noi înșine le pierdem uitate în memoria unui telefon.

Iar de la partea cealaltă a ecranului, de la cel care privește cât de multe ai tu, cât de fericit ești tu, cât de bine o duci tu, ce familie superbă ai tu ce te aștepți? Să fie fericit pentru tine, simțind astfel fericire pentru el însuși? Sau ce?

Iluzia că ai ceva de oferit celorlalți când te afișezi ostentativ cu “fericirea” ta este nu doar falsă, dar negativă și pentru tine, și pentru cei din jur. Pentru tine, fiindcă ai senzația că viața ta contează cu adevărat pentru niște necunoscuți de pe net; și pentru “urmăritorii” tăi, fiindcă PREA MULT creează frustrare, nu dorință și aspirație.

Sigur, un content de bună calitate, cu recomandări de locuri, mâncare, experiențe, concerte sau branduri contează și este binevenit. Însă când trăiești doar ca “să recomanzi” și să filmezi “pentru comunitate” fiecare moment al zilei, iar de partea cealaltă a ecranului, trăiești doar ca să îl urmărești cu invidie pe cel care recomandă, înseamnă o mare nevoie de terapie. De ambele părți ale ecranului.

O să închei cu ceea ce le zic tuturor și mai ales oamenilor tineri care mă citesc sau mă ascultă: DOZA contează. Dar mai ales VIAȚA REALĂ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *