Probabil că mulți dintre voi știți deja cele 5 faze ale durerii după o pierdere: negare, mânie, negociere, depresie, acceptare. Cumplite faze. Ei bine, există alte 8 faze ale durerii înainte de o anumită pierdere, pierderea de kilograme, faze pe care le-am notat aici ca să nu se piardă. Nu de alta, dar e posibil să mă uit în oglindă și să uit de ele.
Cura de slăbire este toată numa o durere, poate cea mai aprigă durere fiindcă implică și masochism: câteodată trebuie să stai la masă cu oameni care mănâncă burgeri cu maioneză și trebuie să te uiți în ochii lor, să zâmbești și să te prefaci că ești ok, puternic, că te lasă rece burgerul ăla care li se scurge pe bărbii, că ești suficient de încântat și fericit cu viața ta care clar nu are nevoie de burgerul ăla. Fericirea nu stă într-un un burger suculent și, zicându-ți asta, simți cum mori pe dinăuntru în timp ce molfăi o frunză de salată.
Dar să revenim la cele 8 faze ale iadului dumicaților numărați și nesărați unde simți cum mii de morcovi cu lămâie te atacă ca porumbeii lu’ Hitchcock, doar că sunt ciori din alea rele într-o sâmbătă mohorâtă de noiembrie în parc.
Faza 1. Luni când te trezești, te uiți în oglindă și știi că nu mai poți amâna. Ai mâncat astă noapte ca o spartă fiindcă de azi începeai oricum cura de slăbire. Deci trebuie musai să o începi. Îți strângi șuncuțele în palme și spui o rugăciune deși tu nu spui rugăciuni. În loc de ouă ochiuri cu telemea, bacon și pâine proaspătă cu coajă crocantă, iei 3 linguri de steluțe de brânză light. Spre seară vezi steluțe de foame amestecate cu morcovi și te rogi din nou să poți să dormi. Te întrebi dacă oare ești totuși atât de grasă încât să treci prin atâta suferință.
Faza 2. După o insomnie năprasnică în care ai tot vorbit cu stomacul, te duci glonț pe cântar. Minus 200 de grame. Păi, futu-i morții mă-sii, atâta foame pentru 200 de grame? Te duci iar la oglindă. Parcă nu se merită totuși să se țină cure de slăbire în 2022. Nu ești atât de grasă. Păi, în ritmul ăsta mori înainte să slăbești. Oare mai are sens? Haide, dă-o dracu, dacă tuta aia de la financiar a putut să slăbească 10 chile, tu de ce n-ai putea, ce, tu ești mai proastă?!?!? Spre seară ți-e rău de foame. Îți pui poza tutei de la financiar pe frigider. Și totuși, parcă nu ești ATÂT de grasă încât să ții cura asta…
Faza 3. Pâini calde și aburinde zboară pe cer și fac un rotocol, se întorc la tine și li se alătură o felie babană de tiramisu. Oare tiramisu să fi fost sau lava cake sau o tabletă de ciocolată cu rom? Pizza, paste, câmpuri întregi de mâncare italiană cu miros de sos de roșii cu un strop de usturoi au crescut în intersecții. ”Ce faci? Nu termini salata?” se aude brusc și neplăcut. Minus 500 de grame de luni încoace. Disperare. Disperare. Disperare și delir. S-o ia dracu de cură de slăbire și pe toți slabii din lume!
Faza 4. Te trezești, te închini și te lauzi că ai supraviețuit pe foametea asta. Te pipăi și parcă parcă s-a mai dus ceva dar nu vrei să te deprimi așa că azi nu te urci pe cântar, poate mâine. La prânz încerci să te gândești la ceva pozitiv și tai bucăți mici mici din cele 100 de grame de piept de pui ca să simți că mănânci pe săturate. Mesteci încet și plângi încet. Mănânci și simți că mănânci o talpă de pantof cu salată. Mama lui de metabolism, oricum!
Faza 5. Minus un kilogram trei sute, doamne, asta e aproape un kilogram jumate! Te-ai mai tras la față și parcă nici n-a fost atât de rău până acum. Neșansa e că Iubi te roagă să-i faci și lui niște chifteluțe. Îl doare în cur de cura ta. Îi faci chifeluțe că-l iubești și înghiți in sec, înghiți, înghiți
până simți că faci pipi pe tine de la atâta înghițit. ”Măcar o chifteluță? Nu!” O să vină primăvara și o să-ți fie rușine să dai paltonul jos. ”O chifteluță mică… Nu fi proastă, nu există chifteluță mică, există doar măsura S la jeanși. Mbine. Să te lege cineva de calorifer! Nu, nu pentru sex sălbatic” Și totuși, să îi ia dracu, din nou, pe ăștia care mănâncă și nu se îngrașă!
Faza 6. Minus trei kilograme. Te cuprinde liniștea și plânsul. Parcă la minus trei chile e altfel starea de spirit și ”se merită” să mai bagi perluțe de brânză cu broccoli. Dar mai sunt câteva chile bune de dat jos. Ce te faci? În bloc miroase a cartofi prăjiți și ai vrea să îți scoți creierul doar ca să nu-l mai auzi cum se tânguie. Paradoxal, pentru prima dată simți că o să reușești. Lasă, că o ajungi și tu slabă și o să te întorci la un cartof prăjit!
Faza 7. Minus 4 kilograme. Începi să semeni cu tu din liceu și te simți fericită pe stradă. Foamea te-a scăpat de complexe și aproape că îi injuri pe șantieriștii care nu te fluieră. De ce nu fluierați, băi, fraierilor! Îi fluieri tu și le arăți degetul mijlociu. Unii mănâncă ceva cu multă pâine. Să îi ia dracu de elitști!
Faza 8. În sfârșit minus 5 kilograme. Ți-e frică să mănânci normal. Dacă o felie de pizza pune la loc toate 5 chilele? Mâncatul normal nu înseamnă că trebuie să incluzi pizza, îți zice o voce din cap dar încerci s-o ignori. Hai că mănânci azi pizza ca să sărbatorești minus cinci. Doar azi. Pizza pizza pizza. Doamne, ai grijă de silueta roabei tale!
Cura de slăbire începe cu o rugăciune și se termină cu o rugăciune. Fie ca să se inventeze odată pastila aia care te satură și te hrănește deopotrivă, ca în serialul ăla, Pierduți în spațiu!