Blog, Fără filtre cu Băcanu

11 bărbați

11-barbati

11 bărbați

Ieri, de aniversarea noastră de nuntă, când era, vorba aia, celebrarea iubirii noastre, bărbată-miu s-a uitat la meci. În loc să mă acopere cu diamante, șampanie și petale de trandafiri iar eu să îl aștept goală în pat acoperită cu tort de ciocolată, el ofta și țipa din camera cealaltă. Nu din cauza mea, ci din cauza a 11 bărbați.

Eu am o viață fabuloasă, altfel, să știți, sunt ca în Sex and the City, dar pe oboseală, în loc de 575 de rochii Prada, Chanel, Armani, Versace, Isabel Marant, Vivienne Westwood am 11 pijamale de bumbac de la Tex.

Îmi place și mie să merg din petrecere în petrecere, adică din pat, pe canapeaua din bucătărie. Sunt activă social, vorbesc, socializez, schimb replici și idei inteligente la orice bairam pe care îl încing aci pe rețelele de socializare, mă simt sufletul petrecerii la mine acasă singură, cu ochelarii, ca să văd ce scriu.

În general seara sunt așa obosită că adorm ca o boșotârcă în autobuz la orice film care îmi place. Doamne, bine că a plouat ieri și nu a trebuit să ne vedem cu nimeni, că după 7 seara sunt ca un sparanghel tras în unt: moale și flască.
Dar altceva mă macină. Ieri am avut o revelație: soțu nu mă susține.

Adică e revoltător să strigi la 11 necunoscuți, care nu au fost niciodată lângă tine când ai fost răcit: “hai, mă, dă gol, poți, tuți dumnezeii tăi, hai, cuaie, bagă dreaq mingea aia în poartă, că ești jmeker, faci 1 milion pe an, hai băbăiatule, poți, bag-o, mă, erai la 1 cm de poartă, hai băieții mei, hai momâițele mele, hai că sunteți mai buni ca ăia etc etc!”.

Pe mine nu mă încurajează și nu mă susține așa când fac ciorbă: “hai, iubita mea, ești cea mai bună, aruncă pulpa în apa clocotită, dă-i cu sare, toacă țelina, morcovu, ceapa, feliezi cartofu’ mai bine rozătoarea werner, faci borș mai bine ca mama, hai fetița mea, aruncă ACUM leușteanul, hai că gătești cel mai bine de pe scara blocului, lasă, și ce dacă ai făcut mizerie în bucătărie, dă-o dreaq de bucătărie se curăță, hai iubirea vieții mele, încă puțin și stingi aragazul și marchezi la papilele mele gustativeeeeee!”.

Niciodată. Niciodată nu mi-a susținut moralul când fac ciorbă. Niciodată nu a stat lângă mine să mă încurajeze că se poate.
Mda. Asta e viața mea tristă de femeie nesusținută. Și fără încurajări, și cu părul mirosind a supă de pui cu tăieței.

Sper că ăia 11 sunt mulțumiți.

Înapoi la listă